Ceai, biscuiti si o poveste

zoom

Era o zi frumoasa si calma la noi in ceainarie. O zi de toamna inrudita cu vara dar ceva mai blanda, nu atat de fierbinte in temperament si insotita de o adiere placuta printre frunze si trandafiri. Un moment perfect pentru a iesi afara, la un ceai si … o portie de biscuiti de casa! Ce poate acompania mai bine ceaiul de dupa-amiaza decat o farfurie cu stelute parfumate ce iti gadila narile cu aroma lor? Am ales un ceai Gheisa, o combinatie inspirata de ceaiuri verzi cu fructe si condimente pline de caracter. Parfumul lui s-a imprietenit imediat cu ghimbirul, scortisoara sau levantica din biscuiti. Si s-au pus pe povestit….

Povestea incepe in antichitate, poate chiar de acum multe mii de ani, atunci cand se spune ca au aparut primii biscuiti, facuti din orez, susan si fructe, in China. Intr-un mormant egiptean s-au descoperit imagini ilustrand felul in care se coceau biscuitii in cuptoare acum peste 4000 de ani. Termenul actual de biscuit provine din latina, in care bis inseamna de doua ori iar coquere a coace, lucru explicat prin felul in care acestia erau preparati. Mai intai se coceau, apoi se lasau la caldura pentru a se usca bine si intari. Am citit ca in timpul lui Louis al-XIV-lea biscuitii mai erau numiti si “paine de piatra”. Toata treaba asta avea rolul ei, nu va imaginati ca stramosii nostri erau mai tari in dinti sau ca ii faceau asa de placere. Biscuitii, atat in antichitate cat si in razboaiele mai recente, au fost una dintre resursele importante de hrana pentru soldati, fiind atat de utili pentru ca erau concentrati si rezistau mult mai bine in timp decat painea. Au mai fost intitulati si painea marinarilor, painea soldatilor. Aceasta “paine” se facea din faina inmuiata in apa timp de 30 de zile care apoi se cocea chiar si de 3 sau 4 ori.

Se crede ca biscuitii asa cum ii percepem noi astazi, continand unt si zahar, nu au aparut decat dupa secolul 18. Iar in secolul 19, odata cu raspandirea obiceiului englezesc de a savura o cana aromata de ceai impreuna cu produse de patiserie si biscuiti, se pare ca a pornit si productia industriala a acestora, Anglia fiind printre primele tari, daca nu cumva chiar prima care a lansat aceasta industrie.

Am si un final fericit la poveste, cu trei vesti bune:

La noi in ceainarie biscuitii nu sunt industriali ci sunt facuti in casa, cu unt si cu arome care iti lasa gura apa numai cand le citesti: vanilie, nuca, lamaie si ghimbir, mar si scortisoara, rom si stafide sau ciocolata.

Sunt proaspeti, fragezi si nu ne propunem sa reziste un an.

Ii gasiti mereu, indiferent de sezon

THE NOT HAPPY END: Na ca m-am luat cu povestea si mi-a mancat altcineva biscuitii! :-)

«   »