Ceaiul ca modalitate de socializare

Desi bautul ceaiului isi are originea in Asia, moda „ceaiurilor” cu ocazia unor intalniri de ordin social, este cu siguranta o conventie europeana. In perioada secolului al XVIII-lea, ora cinei, cea mai importanta masa a zilei, a fost mutata gradual la ore din ce in ce mai tarzii, astfel incat la inceputul anilor 1800 ora normala se situa undeva intre 7.00 si 8.30 p.m.

Astfel a aparut o masa in plus, numita „dejun”, pentru a umple golul. Noua masa era foarte usoara si relativ de scurta durata (in secolul 18 cina dura doua ore), astfel incat dupa-amiaza a devenit foarte lunga, iar oamenilor le era mai tot timpul foame. Povestea spune ca Anna Maria, a saptea ducesa de Bedford de la Manastirea Woburn din Bedfordshire, a avut idea sa ii ceara menajerei sale sa ii aduca in budoarul sau la ora 5 tot ce-i trebuia pentru a pregati ceaiul, astfel incat sa poata savura o ceasca de ceai impreuna cu una sau doua felii de paine cu unt. Anna Maria s-a simti atat de bine in ziua aceea incat curand a inceput sa isi invite si prietenele, stabilind astfel un eveniment social.

Doamnele bogate din inalta societate engleza se adunau dupa-amiaza la ceai, in special pentru a se intalni cu prietenii, pentru a barfi, pentru a discuta despre ultimele tendinte in materie de moda, scandaluri, pentru a fi vazute in locurile potrivite printre persoanele potrivite, si doar in treacat pentru a bea ceai sau pentru a manca mici sandvisuri sau dulciuri.

Odata ce trend-ul a fost fixat, societatea la moda a inceput sa tina petreceri de ceai cu aproape orice ocazie. Se organizau ceaiuri cu ocazia vreunei galerii de desene pentru grupuri de 10-20 de vizitatori, ceaiuri mici intime pentru 3 sau 4 prieteni, ceai in gradina, ceai acasa, receptii la ceai pentru pana la 200 de persoane, ceai la tenis, ceai la crochet, si ceai la picnic. Pana si bisericile au inceput sa tina ceaiuri. Clasa mijlocie in plina dezvoltare a inceput sa ii imite pe cei bogati si a descoperit ca ceaiul este o metoda foarte economica de a distra mai multi prieteni, fara a trebui sa cheltuiasca prea multi bani. Cani de ceai si cateva sandvisuri, paine prajita cu unt fierbinte si biscuiti, fursecuri, si o prajitura sau doua, erau tot ce se cerea si se astepta.

Ceaiul de dupa-amiaza a migrat spre colonii, inclusiv in Statele Unite, si se afla in plina cultura western leganata de era victoriana. „Ceaiurile” inca sunt o modalitate minunata de a-ti distra vecinii, prietenii si chiar partenerii de afaceri.

Ceaiul, aceasta traditie veche de 300 de ani, s-a schimbat foarte putin ca forma si ca functie.